Întrebare

Iată, dragoste,
A luat sfârșit!
Nu-i nici vesel, nici trist,
M-am dezmeticit –
Ce ușor e când n-ai nimic
De împărțit
Și de revendicat –
Am aflat
Cum e să fii senin;
Devenise un chin
Iubirea noastră
Ticsită cu minciuni
Prin omisiune –
E o minune
Că am rezistat
Evitând evitarea ta
Și am trecut
Peste jumătățile de măsură,
Așteptările de tortură
Și întrebările fără răspuns,
Am ajuns
Să nu-mi mai doresc
Să-ți moștenesc
Sângele și carnea
Prin prunci
Zămisliți pe culmi de plăceri…
Averi
Dacă-adunam,
Îți spuneam:
Ia tu casa și covoarele,
Mobila și paharele,
Cuptoarele,
Calculatoarele,
Ia dulapurile,
Ia și paturile
Cu cearceafurile
Mirosind a noi,
Nu voi
Să le împărțim!
Să revenim –
Tu – la false căutări de pereche,
Eu – la o iubire mai veche…
Ia ce vrei, ia tot!
Nu mai pot
Cu anii
Să te aștept
Cu inima sărindu-mi din piept
Ori minciuni să spun
Despre cum
O să facem copii!
Tu știi
ști prea crud
Pentru
Și sufletul cicatrizat
Și erodat
De utilizare…
Ia fiecare
Amintire
Din serile de iubire,
Ia fanteziile
Și poeziile
Ce mi-ai citit,
Atât
Îți pretind:
Ia și nopțile neîntâmplate,
Declarațiile anulate
Căci nu vreau nimic!
M-am trezit
Din șarada fără sens, fără rost,
Încât mă întreb
Dacă-a fost
Sau
N-a fost…