Un prieten de-al meu
M-a îndemnat să scriu
Poezia „Eu”.
Să-l supăr nu mi-e permis,
Așa am decis
Și am scris:
„Autosesizare”!
Drept care
Analizez femeia progresistă
Ajunsă ratată și tristă,
Bătută și înfrântă
Căci s-a luat la trântă
Cu el!
De oțel
Are întărită musculatura,
Pornografică gura,
Mersul de călăreț,
Și pe picior părul creț;
Muieri,
În nări
Cu verigi și sârme,
Ca bărbați vor să se-afirme,
Scuipă flegme departe,
Țin uterele deșarte,
Sânii
Precum câinii,
Cu sfârcul tatuat
Latră la bărbat,
Nici vorbă de alăptat!
Dar stați să fiu dreaptă
Cu jumătatea cealaltă
De fete:
Cochete
Nu-s cum ați crede!
Se sparge ochiul când vede
Cât botox și silicoane
E vârât în balcoane,
În buzele
Ca ventuzele,
În pulpe,
În fese
Și pomeți!
Cu perii răzleți
In sprâncene,
Cu proteze la gene,
Cu poala și socoteala
Scurte:
Prestează pe rupte
De-un favor,
Păr fals la coafor
Și unghii adăugate!
Toate
Legate
Au trompele, nu și vaginul,
Își varsă veninul
Pe suratele concurente
La fel de indecente
Și sterpe!
În otrepe
Se transformă de-s directoare
Sau în buticuri de fițe vânzătoare;
Pe față mieroase –
Pe dinăuntru sulfuroase…
Iată de aceea
Femeia
Seara în cadă,
Nimeni să n-o vadă,
Plânge de tâmpită
Că nu-i iubită,
Respectată
Și adorată –
Nici cea de plastic,
Nici à bărbată!
Schimonosiți,
Schilodiți,
Mutilați,
Ratați
Și unul, si altul,
Femeia și bărbatul
Rătăcesc aiurea!
Și se miră unii
Că vine
Sfârșitul lumii…
Adevărat, din păcate. Asta-i lumea în care trăim, schimonosita și trup și spirit.
😪
ApreciazăApreciază