Iubita mea cu ochii ca cafeaua…
Stați, stați! Nu-i asta poezeaua!
Ia hai să-ncerc în mare fel:
Iubitul meu cu mușchii de oțel
Bronzați
Și uleiați!…
Ei, uite-așa mai vin de-acasă
Cu romanțata siropoasă
De dragoste, în zahăr năclăită,
Cu silicon și plastic burdușită!
Dănuța,
Îți coc poeziuța!
Eu folosesc găleți cu miere
Dar nu făină – praf de stele,
Pun ochi căprui, albaștri, verzi,
Pun sâni de mere din livezi,
Genuțe
Și mânuțe,
Toate lungi și străvezii,
Mă leg de boabele din vii
Și-i dau cu dulce must pe buze,
În păr obligatoriu frunze
Roșcate,
Leșinate;
Apoi continuăm dramatic
Cu sexul în decor tomnatic –
Libidinos, kitschos,
Pe-o blană de urs, pe jos,
Lângă șemineu.
„Au!” și „văleu!”
În aer să răzbată
Gemetele ei de fată
Penetrată beton
De geanta Vuitton,
Mașina,
Piscina
Și vila lui de generos,
Mânca-l-ar mama! Frumos
Să cânte greierii-n fereastră
Cât rezistă pastila albastră!
Cu talent,
Fiece ingredient
Îl adaug în covată,
Torn dulcegăreala toată
Ce-o găsesc în univers,
Cu lacrimi mai lipesc un vers,
Pun dor,
Pun ador,
Sărutări la greu,
Mângâieri de clișeu,
Torn mult „Nu te voi uita!”,
„Iubitule, ești viața mea!”,
Mai pun promisiuni penibile,
Minciuni din avion vizibile
Și la cuptor
De amor
Poezeau o vâri!
Doar nu te miri
Că e gata
De pe-o oră pe alta
Încropeala
Și cârpeala
Asta de versuri siliconate
În care-am băgat de toate
De aiurea inspirate?
E atât de ușor
Să faci poezii
De dragoste…
Întâmplări obișnuite 