Te-aș iubi, toamnă,
Nu zic nu
Dar tu
Nu vrei să rămâi
La frunze arămii,
Roșii și galbene!
Tu-ți arunci hainele
Și rămâi neagră-dezbrăcată,
Încețoșată;
De cârduri de grauri
Lacomi ca hunii
Și răi ca Spânii
Întunecată
Pe cerul ca pâcla!
Mâzga
Și cleiul glodurilor tale
Sunt ca niște zale
Peste care trece
Doar vântul rece…
Pe cuvânt,
Mă gândesc,
Altfel aș putea să te iubesc…
Întâmplări obișnuite 