Nu mă-ntreba
De ce sunt tristă –
Răspuns nu există
Și nu mă-nveseli,
Cu grija ta nu mă-nveli
Căci nu mi-e frig…
Mi se scutură floarea
Și culoarea
Iar eu nu le plâng,
Nu le-alung –
Doar mă uit
Cum pleacă…
Tristețe
Poate că mi-au adus
Păsările zburând pe sus
Grăbite,
Izgonite
De toamna ce se petrece
Și vremea rece
Sau poate mi-au dat-o
Norii negri lăsați
Aproape
De pământ,
Neclintiți de vânt,
Pregătiți
Să m-acopere
Liniștiți și cuminți,
Iar peste mine să rămână
Iarna stăpână,
Sau poate
Tristețea mi-e dată
Din abis
Și mă cheamă
Aevea și-n vis
În moarte,
Inainte de soroc, înainte de toate…
Întâmplări obișnuite 