Fă-mi o scară

Fă-mi o scară
Sau aruncă-mi o sfoară
Să ies din hăul în care stăteam pe soclu
Păzită de cioclu;
Smulge-mi din ochi stelele
Ce mi-ai înfipt să-mi ia vederile,
Scoate-mi cerceii și inelele,
Toate giuvaierele
De mă-ncătușează
Și scurtează
Drumul meu spre lumină!
De mână
Să nu mă ții –
Vreau să învii
Numai prin mine,
Fără tine;
Sparge-mi condurii de cristal
Să urc la deal
Din această vale
Prin spini
Cu picioarele mele goale;
Sfâșie-mi mătăsurile
Căci mi se-noadă versurile
În bogăția lor de alint;
Lasă-mi părul in vânt,
Fără pieptene cu diamant…
Nu-mi fi stăpân, nici amant
Ci sprijină blestemata de scară
De inima ta
Să ajung, în sfârșit,
La ea!
Altminteri lasă-mă să pornesc
Înspre codrul negru des
Plin de lighioane
Și hoaște cernite
Cu merele otrăvite
Pregătite
Pentru mine,
Să urc în iatac,
Patul alb să mi-l fac,
Să adorm
Și să pătrund în somn
În lumea viselor
În care pot să zbor
Ori să mor…