Curve cu buricul roșu n-am

Am vrut să vă povestesc o discuție pe care am avut-o cu mama despre curve cu buricul roșu dar nu voi omite paranteza cu cașul, doar așa, fiindcă s-a intâmplat în timp ce-l puneam la sare și pentru că vreau să i-o dedic (paranteza) unui prieten, Șerban pe numele său. Domnia sa n-a mâncat, n-a mirosit și nici n-a mai văzut caș adevărat, cumpărat direct de la stână de vreo douăzeci de ani.

A fost bărbatu-meu la Bogdănești la stână după caș – 15 lei kilogramul. Nu vă speriați – nu ne pregătim de altă pandemie, pur și simplu așa trăiește lumea la țară – făină cu sacul, brânza cu cașul, fasolea și cartofii cu țuhalul, ceapa cu oboroaca, găinile și rațele cu sutele…

Astăzi i-am făcut baie de sare, așa cum se vede in fotografii și am pus-o în borcane de 4 litri. Caserola o pun in frigider, o mâncăm acum. Mâine scurg zerul, fac o saramură in care să stea oul crud plută, o fierb, o răcesc de tot și o torn peste brânză. O bag la beci și așteptăm să se coacă roșiile.

Durerea mea este cu fasolele, nu cu brânza însă, pentru că n-am depistat pe unde mai aveam sămânță de un soi ori două anume și am mințit-o pe mama că am pus și din alea.
Aseară speram să plouă căci așa ne amenințaseră toate radarele meteo (3 cm adâncime udeală, atât ne-a fost scris să primim) și m-am dus să mai pun prin colțuri ca să le prindă ploaia (care n-a mai fost să fie) in pământ. Ea cu mine:

– De care ai pus?
– De toate.

– De care de toate? Și albe late?

– Și.

– Da’ albe oușoare?

– Ăăă… da! (Habar n-am dacă am pus și albe oușoare.)

– Unde?

– Da’ eu mai știu? Când s-or face le-om nimeri.

– Da’ nu le incurci cu cele albe mărunțele, pentru borș, colhoznice?

– Nu, bre, am pus și, și.

– Și albe boambe pentru salată?
– Albe boambe de harag și pestrițe boambe cu floare roșie – am pus.
– Da’ grase?
– Pus.
– De care?
– Cum „de care”? Grase!

– Păi grase care-s de păstăi galbene late, acelea pestrițe, mai inchise la culoare sau grase, mai lăptoase, care au păstaia verde, rotundă și mai ațoasă, bune de bătut cu bățul, pentru mâncare???

– Am pus și, și.

– Vezi că dacă spui minciuni, te prind și pe dracu’ mai mâncăm păstăi galbene late!

– Dacă-ți spun că am pus!

– Și de harag, galbene late?
– Care de harag, dacă am pus grase de păstăi, galbene late?
– Lasă astea grase copăcel cu păstaie galbenă lată că ele sunt bune și de păstărit pentru mâncărică. Eu te intreb de păstăi lungi, de harag, cafe cu lapte la culoare au bobul!
– Iaca le-oi pune mâine…
  – Negre românești?
– Și românesti, și de Costa Rica!
– Nu-mi plac mie măscările celea negre fără luciu și fără gust!
– Dar poate-mi plac mie!
– Și galbene făinoase, de care facem făcăluite, unde ai pus? Sau n-ai pus?!
– Ti-am spus că nu mai știu, le-om vedea când s-or face. Am pus sigur!

– Păstai de lună?

– Pure? N-am pus și nici nu pun! Nu-mi plac deloc!
– Da’ poate-i plac altuia!
– N-au niciun gust, nu pun și gata!
– Da’ curve ai pus?
– Am pus.
– De care?

– Curve!

– Curve cu buricul negru sau curve cu buricul roșu?…
– Ce importanță mai are dacă-s cu buricul roșu sau negru???
– Uite poate am chef să mai schimb culoarea în farfurie, poftim!

Cu babele astea n-o scoți la capăt cu fasolele. Ai impresia că nu mai mănâncă altceva!
– Vrei să pierdem sămânța???
– Ei, Doamne, se poate🙄? Am pus!

Ei, iaca oușoare poate am pus dar curvele cu buricul roșu le-am omis pentru că nu le-am găsit, mai aveam o mână, de sămânță… Cer de la neamuri sau rămânem anul acesta fără curve cu buricul roșu.