Primăvară

Nu ți-am scris, mamă atoatenăscătoare,
Scrisoare,
Nicio vorbă despre mine, niciun rând…
Sub pământ
Mă ascund de boleșnița ta curățitoare
Și mă doare
Că n-am îndrăznit și n-am putut
Să mă uit
La răbufnirile-ți albe deschise spre mine
De stamine
Parfumate de pruni și de meri,
Cum oferi
Generoasă primul nectar din a ta ființă,
Sămânță
N-am văzut cum pui în uterul negru,
Integru,
Atoaterăbdător pe care-l pângăresc
Și-l hulesc
În nemernicia mea de vierme slab și fricos;
N-am scos
Hoitul meu păcătos la lumină
De rămâne
Ascuns văzului meu mugurul tău de viață;
Răsfață
Lumina doar lighioane și bondari cu raze de soare,
O boare
Caldă de vânt nu m-atinge pe mine cu alint –
Mormânt
Imi fac din pântecul tău roditor
Și mor
De frica darurilor tale înălțătoare…
Prăvale,
Primăvară, un munte peste gura peșterii de șobolan
Uman,
N-aștepta să ies și nu mai fi iertătoare;
În mare
M-azvârle și simplu mă-neacă,
Provoacă
Un cutremur, ingroapă-mă să nu mă ridic
Sau în dric
Prefac tot pămăntul și-i torn
Beton
Pe toată fața, pe trup și picioare,
Cu fiare,
Oțel și sticlă i-oi umple gura și ochiul –
Cioclu
Îi sunt… ori mai bine să-mi fie!
O veșnicie
Nu ține să treacă iarna peste vară,
Primăvară,
Și poți să naști de la-nceput
Din lut
Alt slut, alt prost ca mine, -un nesătul
Fudul,
Un alt păduche filosof și încrezut,
Alt decăzut…
Împinge țărna peste mine fără milă!
Sterilă
Este grota-mi de sticlă blindată,
Dezinfectată
E casa-raclă ce mi-am pregătit-o și aseptică,
Împinge malul, hai,
Peste nebună.
Peste eretică…