Sunt beată

Nu te zgârci,
Mai pune, dragoste, câte un lemn pe foc
Din când în când,
În gând
Voi descânta cenușa să se facă jar;
Sorb din pahar
Un vin urât cu gust de doagă,
Mai bine
Decât ciorba noastră chioară
Rece sloi
Pe care-am pus-o la reîncălzit;
Mi-au strepezit
Dinții
De la acritura asta răsuflată…
Sunt beată.
Mai pune, dragoste, câte un lemn pe foc
Din când în când…