Mării

Cum ești tu, răsfățată, Mare,
Nepăsătoare
În fața vremii și timpului!
Pământului
Îi scurtezi după chef stâncile și  țărmurile,
Ritmurile
Tale sunt ale facerii
Și întoarcerii
În locul în care,
Mare,
Ai unit Sfârșitul cu Începutul născând Eternitatea;
Maternitatea
Din tine nu are amant ori soț,
Tu poți
Să dai viața și s-o curmi când vrei;
Nu-ți pasă, Mare cu ochi verzi,
Că mă vezi
Tot mai rar pe șoldul tău de nisip,
Ai timp
Să aștepți să mă sting
Și să vin
În alt trup și în altă viață;
Fâșneață,
Fluturi și salți poala cămeșii tale străvezii,
Pleci și vii
Nerușinată, arătând ce ai mai scump,
Te-ascult,
Mare,
Dar nu-mi aud
Nici gândurile din cap…

Publicitate