Opinie de feminizdă (pamflet, explicație pentru sensibili și sensibile)

Zilele acestea mi-am atras ura, disprețul și lipsa de respect a tuturor (99,99%, dacă nu a tuturor) bărbaților din listă dar și a unor femei pentru că am întrebat de ce femeilor agresate de parteneri sau de bărbați în general le este rușine în fața comunității. Și celor cu bărbați bețivi le este rușine, de ce?

Nicu Pârlog, aici de față, chiar m-a numit feminizdă. Feminizdă, pe mine, care sunt cu același bărbat de 29 de ani, sunt măritată tot cu același de 28, mi-am crescut copiii fiind casnică 10 ani, am făcut teme de-am înnebunit, am pregătit copiii pentru examene de capacitate, bac, am alergat pe drumuri să și câștig bani ca să nu irosesc nicio clipă liberă din timpul meu. Eu am cusut haine, inclusiv paltoane, perdele, lenjerii de pat, am croșetat, tricotat, am dat (și dau) cu var, am recondiționat (și recondiționez) obiectele din casă cu mâna mea, i-am tuns și îi tund pe ai mei, merg la saloane de înfrumusețare de două ori pe an maximum, în rest mă descurc singură, nu cheltui pe haine și încălțăminte sau genți aiurea, am gătit zilnic, asigur cămările, spăl, calc (activități la care nu sunt și nu am fost ajutată de nimeni, poate uneori, excepțional) iar apoi am muncit și muncesc pentru bani de mă sting, tot pentru casă și familie. Iar dimineața la 5 vă scriu prostii pe fb sau citesc, asta ca să nu răpesc vreo clipă din timpul prețios dedicat muncii – de la 12 ore în sus pe zi.

Eu, aceasta de mai sus, sunt o feminizdă în ochii domnului Pârlog și a altora care s-au autosesizat pe aici, onorându-mă cu două vorbe prin care mi-au comunicat cât de nașpa gândesc ca femeie. Urmează opinia unei feminizde:

BĂRBAȚII AU DEVENIT DISPENSABILI PENTRU FEMEI

Am întrebat în cel mai simplu mod, atât am făcut, stimați cetățeni, AM ÎNTREBAT, nimic mai mult, NU AM AFIRMAT NIMIC și mămăliga feisbucească a explodat așa cum nu explodează în viața reală niciodată. Nu am afirmat nimic însă toți s-au autosesizat să-mi pună vorbe în gură, în realitate ei închipuindu-și că eu am gândit cutare sau cutare lucru. La ceva m-am gândit eu dar nu la ceea ce a crezut toată lumea, sau nu așa cum a și-au închipuit cititorii.

Odată ca niciodată, bărbatul era parte din întregul familiei, o parte indispensabilă. Fără bărbat femeia nu se putea descurca, pur și simplu, fiindcă acesta îi făcea mulți copii și nu putea să se ocupe și de dobândirea hranei sau a resurselor pentru viață. Bărbații era puternici, vânau animalele junglelor, codrilor sau taigalelor, construiau locuințe, drumuri, poduri, mașini și avioane, se constituiau în armate și își apărau familiile de invaziile străinilor, se băteau cu pumnul în piept ca să înfricoșeze dușmanul… dar și pe nevestele lor. Căci erau puternici și le apărau, ce naiba?! Atunci bărbatul a pretins supunere din partea femeii, chiar a scris și prin cărțile sfinte cum trebuie să se teamă femeia de bărbat și interpretează asta când și cum îi convine. Pentru că femeia e vinovată, spurcată și murdară, bărbații au stabilit că nu are voie să calce în locuri sfinte unde numai ființa superioară și divină numită bărbat poate călca. Bun.

Apoi bărbatul era… bărbat (mă scuzați) de stat. Și a decis că femeile nu pot să voteze (nici să se școlească foarte tare) pentru că ele nu sunt semnificative, nici deștepte, nici curate, nici sfinte ca bărbații, în consecință, n-au discernământ. În fond, au fost făcute dintr-o coastă, ce să le ceri? Chiar se credea că un copil nu are nimic de la mama sa iar femeia este doar purtătoarea de sămânță a sfântului bărbat (vedeți enumerările arborilor genealogici din cărțile vechi). Freud credea că femeile trăiesc toată viața în invidie, fiind complexate de faptul că nu au penis! În acest răstimp, totuși, bărbații le erau indispensabili femeilor pentru că fără ei nu-și puteau crește/îngriji copiii și specia nu putea perpetua fără uneala lor strânsă. Au fost supuse, au încasat bătăi, au trăit cum li s-a spus pentru că bărbații au condus lumea dintotdeauna, mii și mii de ani.

La un moment dat, însă, bărbaților le-a cășunat ceva: să construiască o nouă lume, mai mare și mai frumoasă, luându-se la întrecere bărbații din Est cu cei din Vest, iar ceilalți strofocându-se să țină pasul cu primii. Știți, băieților le place să-și scoată puțucile și să și le măsoare, să vadă a cui e mai lungă, astfel stabilind un învingător. Încercând ei să-și măsoare (nu puțucile sau nu explicit, de data asta) puterea în dezvoltare economică și înarmare, și-au dat seama că nu le ajung brațele de muncă și s-au gândit, scărpinându-se la oo, cum fac ei asta în mod inteligent mereu în public, că ar putea să folosească și brațele de femeie în competițiile lor de băieței năstrușnici și puternici. Dar cum să le spună ei femeilor că vor să le pună la munci și înafara caselor? S-au scărpinat ei ce s-au scărpinat la ouțe și au zis așa: „Ia hai să le dăm niște drepturi!”

Și au agitat apele, „au luptat” pentru independența femeilor, pentru drepturile lor iar la sfârșitul acestei zbateri epuizante le-au dat dreptul deosebit și minunat… la muncă! Pentru că ele erau hodinite de la făcut copii, de la treburile casnice, de la argățeala zilnică iar noaptea se hodineau stând capră ca să-și îndeplinească „obligațiile conjugale”.

Fac o paranteză. Pentru că, legal, bărbații care scriau legi au simțit nevoia să numească acest act OBLIGAȚIE CONJUGALĂ, putem să interpretăm. Dacă era vorba de dragoste sau a face dragoste, așa cum pretind domniile lor astăzi, lăudându-se că sunt buni la pat, nu ar fi specificat acest aspect al vieții conjugale numindu-l OBLIGAȚIE. Știu, veți spune că e valabil pentru ambele sexe dar eu, chiar dacă scriu un pamflet acum, nu pot să râd de gluma asta. Închid paranteza.

După ce femeile au luptat din greu, teoretic, și au obținut minunatul drept la muncă, s-a prins a legaliza avortul și a se inventa metode anticoncepționale pe ici, pe colo în lume. Ca să aibă fetele timp de muncă și să nu mai facă atâtea guri de hrănit. Vă amintesc respectuos că pe vremea aceea DOAR bărbații scriau și votau legi.

Mai fac o paranteză scurtă: cine crede că femeile au obținut drepturi fiindcă au luptat în stradă bătând cu lingura-n curu’ tigăilor, cărând după ele câte un plod în brațe, altu-n mațe și cu-al treilea ce de poale s-agață, repet cine crede și/sau afirmă așa ceva e ori prost, ori se preface! Astăzi se procedează la fel: nu e greu să determini o masă de defavorizați să protesteze când au motive reale de revoltă! Le creezi cadrul potrivit, le pui în brațe cauza nobilă și voilà! Se luptă pentru libertate și drepturi! Ceea ce obțin „luptătorii” e posibil să fie ȚEAPĂ, însă asta e altă discuție. Închid paranteza.

Uite-așa s-a creat un sistem în care femeia s-a trezit în câmpul muncii. Cu drepturi și cu salariu, pe unde mai discriminatoriu așa, dar pentru asta e loc de proteste întemeiate mai târziu, ca să poată obține alte țepe drept recompensă. Statului îi convenea din mai multe pdv – economia se construia mai repede, taxe plăteau mai mulți – practic, numărul cotizanților la bugetul de stat s-a dublat. Contracepția și munca au făcut-o pe femeie, însă, independentă. Bărbatul a ajuns complet dispensabil, a devenit o simplă prelungire a p@lii. Nu săriți de cur în sus, aveți răbdare că vă demonstrez și vă conving acum, pe loc!

Când se naște o fetiță in ziua de azi, merge la școală, când crește dă examene, își ia permisul de conducere, merge la facultate sau la o școală de meserii, intră, conform dreptului său sfânt la muncă, în rândul clasei muncitoare, cotizatoare la bugetul de stat. Tăticul ei, dar și mămicuța fetiței, o sfătuiesc de mică să învețe meserie ca să se descurce în viață și să nu depindă de nimeni, să nu ajungă la mâna vreunui bețivan, curvar sau incapabil. Știu ei tăticii ce știu😉

Apoi fetițele devin ceea ce visează sau nu dar de muncit muncesc (nu-mi povestiți de cele câteva mii de pițipoance din București fiindcă ele nu contează în economia globală a populației feminine). În acest moment în lume nimeni nici nu consideră normal ca o femeie să nu muncească pentru bani. Și în mediile rurale, în comunitățile mici, nu mai concepe nimeni ca o femeie să nu câștige într-un fel sau altul bani. Mamele de băieți chiar sunt indignate că odraslele lor muncesc și țin familia în spate. Ușor, ușor, a câștiga bani ca să se întrețină a devenit obligatoriu și firesc pentru o femeie.

Când o pălește dragostea pe muiere, se mai și mărită ori trăiește liber cu vreun bărbat. Deși născutul, alăptatul și crescutul copiilor a rămas tot în obligația femeilor, și câștigatul banilor într-o familie obișnuită, de o sută de ani încoace a devenit din drept o obligație. Chiar mai aud de la bărbați: păi fiecare trebuie să trăiască din ceva, nu? Trebuie să muncești dacă vrei să mănânci! Numai că, stimați prieteni, dacă femeia a ajuns să facă copii, să-i crească, să muncească pentru bani, nu mai poate oferi supunere și „ascultare”, care este EXACT același lucru, unui bărbat. Sub nicio formă. Femeile pot manipula utilaje grele, conduce mașini, pilota avioane, pot deveni ce vor ele în viață. Iar dacă nu pot deveni, tot pot munci și pot trăi singure, absolut fără bărbat. Îl pot folosi la o adică în scop reproductiv sau recreativ dar nevoie absolută de el în viață, toată viața, nu există. Nu trebuie să-i suporte aerele, rufele murdare, ciorapii și chiloții aruncați sau râgâitul – se poate trăi liniștit fără să-l ții în jurul casei.

Atenție!!! Eu nu recomand așa ceva, doar constat niște lucruri și niște stări de fapt! Nu mă poate contrazice nimeni în această problemă: de la naștere până la moarte femeia poate să crească copii și să se întrețină singură! Unele chiar se descurcă să-și construiască o viață luxoasă. Bărbații au creat acest cadru și pier pe mâna lor! Tot domnul Pârlog a spus că vor veni hoardele păgâne din Est și ne vor supune pe noi, femeile albe, ne vor asupri atât de tare încât ne va fi dor de bărbații noștri sfinți care ne băteau. Însăși declarația aceasta este dovada dispensabilității bărbatului: în timp ce alții ne vor supune pe noi, femeile albe, el, bărbatul alb, nu se vede murind pe câmpul de luptă protejând modul său/nostru de viață! El asistă! Atât! Pe când noi vom fi supuse, voi ce vă vedeți făcând, stimabililor?! Poate că așa trebuie să se întâmple: cei puternici iau femeile iar cei gingași asistă de pe margine, lamentându-se, cu botnița pe față și unghiile făcute.

Ați fost cu toții martori că am fost abordată in public (de privat nu mai spun!!!) și invitată în viața politică iar eu am spus, ca o feminizdă ce sunt, că asta e treabă de bărbat, că eu rămân la tigaie, unde îmi este locul. Dar nu supusă ori cu teamă de bărbat, fie ea și de a-l supăra. Îl supăr fără frică de douăzeci de ori pe zi dacă situația o impune, așa cum mă supără și el. Dacă e prea sfânt și nobil pentru nesupunerea și neascultarea mea, dacă supărările pe care i le produc sunt insuportabile, ușa mea e deschisă și semnătura mea e disponibilă pentru notar. Adevărul adevărat este că sistemul social în care trăim îmi permite să mă descurc SINGURĂ, poate modest, dar îmi permite. Și acest cadru nu l-am creat eu sau femeile ci bărbații.

Dragoste? Poate în primii ani să fii mai oarbă însă asta trece. Vârsta aduce întelepciune. Bun la pat? Îmi vine să râd! Noi avem libidouri diferite, femeile și bărbații, de aceea a fost inventat termenul de OBLIGAȚIE CONJUGALĂ. Cu asta nu ții o femeie, cu numai atât nu te faci indispensabil! Religia? Să mă supun pentru că așa spun Cărțile? Vreau să aud cărei persoane pe picioarele proprii, capabilă să se descurce, îi trece prin cap să se supună?! Protecția familiei, țării, a proprietăților, a modului de viață? Da!!! Aici bărbații ar putea să se facă utili. Dar nu, ei asistă neputincioși. Acum arată că au cowie doar femeile. Bărbații, săracii, sunt la saloane, își fac unghiile și bărbile ori la cârciumi. Apoi, ies toți afară și nu-și mai măsoară puterile în pumni, in mușchi sau în putzulici ci în telefoane, gadgeturi și gargară… Unul ieri m-a rugat să-i urc pachetul de 20 de kg la etajul patru pe scării fiindcă îl doare genunchiul. Altă dată, un bărbat indispensabil ar fi murit de rușine înainte să-mi ceară așa ceva…

Cum ar trebui să se facă din nou indispensabili bărbații? Nu știu, sincer. Au încâlcit-o, acum s-o descâlcească dar să țină cont de puterea pe care o avem de la natură dar și de cea pe care ne-au pus-o ei în brațe. Știu, e ușor să interzici și să pretinzi dar e greu să te mai faci indispensabil pentru o femeie azi. Treabă de bărbat😛

Publicitate