Inteligența absolută este capacitatea de a asimila informații, a le analiza și a trage concluzii ÎN COMBINAȚIE OBLIGATORIE cu cea de a căuta și găsi soluții CREATIVE, originale, raționale pentru orice problemă. Oamenii inteligenți ar trebui să constituie elitele care, între noi fie spus, au o oarecare doză de autoritate.
Grosul populației Terrei este mediocră dpdv intelectual. Nu e nimic dramatic, nimic grav, nimic rușinos – așa e viața și e în regulă. Este natural și de așteptat ca grosul populației să se uite mereu la elite, să le solicite opiniile empirice ori științifice, să se refere și să invoce întotdeauna autoritatea vârfurilor. De obicei fără a fi în stare să identifice în viața reală ori să aplice în practică ideile unei autorități considerate de ei aproape sfinte ori sfinte.
Printre autoritățile importante se găsesc cele religioase, legea statului, științele de orice fel, dintre care medicina și farmaceutica le-a cam luat fața celorlalte.
De fapt, cred că aceasta e boala secolului: transformarea științei în autoritate religioasă iar știința și-a cam luat-o în cap și face abuz de chestia asta, prostituându-se în fața capitalului dar acesta e alt subiect.
Revenind la mediocri și elite.
Mai există o categorie de mediocri, incapabili de discernământ, observație, sistematizare, generalizare și particularizare pe cont propriu, incapabili efectiv de creație dar care au tocit mult, au supt informație enorm de multă de la autoritatea științifică ori pseudoștiințifică și au pregătite opinii de imitație în orice problemă sau aspect al vieții, simulând în fața masei de mediocri originalitatea și chiar inteligența!
Cred că aceștia sunt cei mai periculoși cu putință atunci când se cocoață pe funcții publice, academice, în foruri decizionale și egal de periculos când creează curente de opinie (adică presă, media, influenceri).
Acești șoareci gri, mediocrii infiltrați printre inteligenți, lipsiți de zvâcul creierului și al spiritului, care sunt în stare doar să absoarbă informație și să emită prin metoda copy/paste, combinându-le cu abilitate, opinii și soluții propuse de alții, acești incapabili de creație și discernământ sunt impostura umană supremă!
Și nu ar fi bai dacă ar fi numai niște impostori de la ei de-acasă! Problema este că sunt realmente periculoși pentru comunitate din două motive:
- Dau soluțiî nepotrivite și iau decizii proaste pentru comunitate când sunt independenți.
- Calitatea lor cea mai importantă este capacitatea de a se prostitua, însă. Ei sunt curvele oricând disponibile ale capitalului și îi fac treburile murdare cu reală plăcere. Și știți de ce? Pentru că în inima lor știu că sunt impostori. Răzbunându-se pe masele mediocre se răzbună pe neputințele și incapacitățile proprii. Îi recunoști ușor (înafară de lipsa lor de discernământ, originalitate și creativitate, evidentă pentru un inteligent), reiau, ii recunoști după invocarea deasă a acelor autorități despre care făcurăm vorbire mai sus. Autoritatea științifică este cea mai dulce dintre ele fiindcă asta îi situează peste autoritatea statului și chiar a religiei!
Mai există o subcategorie a acestui tip de impostori – a celor mărunți – pseudofilosofi, scriitorași, doftorași (mulți psihologi lipsiți de talent, mai ales!), profesorași și funcționărași cu aere de guru local. Aceștia sunt chiar amuzanți dar pot fi la fel de dezgustători și periculoși.
Între un mediocru asumat care se închină la autoritatea științifică sau la oricare alta, invocând-o întrebător, și un mediocru degizat cu mare efort într-un fel de autoritate științifică/socială wannabe, prefer de departe mediocrul de rând, pe cel sincer! Din suflet îl prefer! Acesta duce greul Vieții. Impostorii, însă, se pun de-a curmezișul acesteia.
Întâmplări obișnuite 