După ce am făcut zacuști vreo trei luni de zile și i-am hrănit pe-ai mei doar din ceaune ca pentru nuntă și cazane (adică mâncau ce băgam la borcan), i-am plictisit de roșii cu brânză, ouă și brânză cu smântână, plus tot ce se poate improviza din mers, acum stau in casă până îmi revin și fac mâncare. Toată ziua la cratiță, ceea ce este diferit de cazan!
Să mă ierte pofticioșii care postesc (și nu este nici de regim)!
În primul rând, două vorbe despre hrișcă, un pseudocereal.
Spre deosebire de grâu, aceasta nu conține gluten si ajută la o mai bună circulație cardiovasculară, reglănd presiunea arterială. Cu un conținut bogat de flavinoizi si magneziu, hrișca este provenită din culturi organice, nemodificate genetic.
Fagopyrum esculentum, așa cum este ea cunoscută dupa denumirea sa latină, este mai putin cunoscută in Ro. Mai degrabă fost folosită in China si Europa Orientala. Rusia este acum cel mai mare exportator de hriscă din lume. La noi a fost folosita predominant in partea Moldovei si a Basarabiei. Am pus o fotografie-desen a plantei de hrișcă și o să pun un linc în comentarii pentru cine vrea să afle mai multe. Am făcut și eu o poză foarte de aproape a semințelor, ca s-o recunoașteți dacă vreți să cumpărați.
Rețeta
(pentru 4 persoane și jumătate, adică cine se trezește mâine dimineață primul să aibă ce înghiți din oala de aseară)
Astăzi n-am trișat ca data trecută – n-am făcut supă ci am procedat regulamentar, fix, exact și întocmai cum am învățat să fac hrișca la mama acasă.
1. Am pus picioarele și pieptul la călit în ulei încins, le-am perpelit rapid pe toate părțile până au prins crustă și am dat focul mic.
Mică paranteză. Când trebuie să călesc carne de porc, vită sau oaie, o arunc în ulei pur și simplu dar pe cea de pasăre o pun atent cu mâna – prima dată cu pielea în jos, în ulei! Vreau să se facă crustă, altfel carnea lasă apă și pielea se va înmuia, va arăta ca dracu’ și nici în mâncare nu lasă gustul acela deosebit. La masă i-am dezvățat pe toți ai mei să mai mănânce pielea, o dăm la o parte. Am închis paranteza.
2. Am tocat două cepe mărișoare, am ras finuț doi morcovi mici, am tocat doi ardei aproape roșii și le-am pus pe toate în ulei, lângă carne, în această ordine, călind câte un minut-două pe fiecare.3. În acest moment găina mea de anul trecut se cere stinsă cu apă, cu tot cu legume. Cine vrea să facă figuri, poate să facă asta cu vin alb dar eu vreau să-mi iasă gustul de la Paicu, nici mai mult, nici mai puțin.
Nu torn multă apă, doar o ceșcuță, sărez, pipărez și dau focul cât de mic e posibil. Carnea trebuie urmărită îndeaproape. Când apa scade, verific cam cât de făcută e carnea și adaug din nou o ceșcuță de apă. Este exclus să înec ca disperata mâncarea!
În acest proces legumele se flecuiesc, se omogenizează și formează un sos delicios, deosebit de concentrat, trăgând gust și din carne, dat fiind că nu e scăldată într-un kil de apă! Nu turnați apăraie de lene!
4. Între timp am spălat o cană de 1/4 de l de hrișcă și am fost în grădină (fugaaa!) și am tăiat o varză și niște ceapă verde.
5. Hrișca fierbe cam 17-20 de minute la foc mic. Așadar, am apreciat cam când i-a mai rămas cărnii de fiert 20 de minute până să fie gata și am turnat hrișca peste carne, în sosul de legume format. Pielița de găină a mai lăsat ceva grăsime și totul pare cam grăsuț dar am amestecat și am lăsat hrișca să tragă uleiul și sosul din mâncare mai bine de 5-6 minute.
6. Abia atunci am turnat trei măsuri (în cazul meu trei căni de 1/4 l) de apă caldă peste mâncare, am aruncat și două foi de dafin, am mai potrivit de sare și am lăsat la fiert LA ACELAȘI FOC ÎNGĂDUIT!
Mâncarea gătită iese gustoasă dacă le dai răgaz ingredientelor să-și elibereze și să-și amestece gusturile, nu se fierbe ca pe rufe!
Verific și, când apa e perfect scăzută, opresc focul.
Salata
Nu e mare brânză să faci salată de varză cu morcov și ceapă (multă!) dar eu am un moft, o dambla, o pasărică – nu-mi place s-o oțetesc. Pun sare, ulei de măsline, de floare de la presă și doar o linguriță de oțet de vin. Ăla de mere nu-mi place, are damf de prăjitură iar eu nu amestec desert cu feluri de mâncare nici să mă tai! Și nu-mi place s-o las să se înmoaie fiindcă asta e deja murătură, nu salată de crudități.
Mă scuzați, toată lumea câte-o pasărică, eu am un stol!
Alte feluri de a găti hrișca pe scurt
De post o fac la fel, doar că mai pun usturoi la călit – îmbogățește gustul. Hrișca fiartă, trebuie să spun, nu se aseamănă la gust cu niciun fel de cereale, nici cu orezul. Este cu totul aparte. Fiartă devine puțin untoasă, fără să aibă textura piureului de cartofi, semințele se simt.
La cantină la școală o fierbeau pur și simplu în apă cu sare sau supă iar deasupra ne puneau carnea de vită/ porc făcută în sos la tavă. E foarte bună și așa.
Există și varianta desert – fiartă în lapte, cu puțin zahăr, ca un terci, și servită cu o lîngură de unt deasupra.
Poftă mare!
Întâmplări obișnuite 