Nu-s mearsă la biserică

Nu-s mearsă la biserică
Și nici n-am pretins că aș fi fost;
Nu mă rog niciodată,
Nu postesc întru iertarea păcatelor,
Nu mă spovedesc,
Dar mă căiesc întotdeauna până la autoflagelare;
Nu dau de pomană săracilor, crezându-mă vreo bogătană –
Ei cu crucea lor și eu cu a mea;
Fac daruri dacă am din ce, dacă nu, îmi văd de treabă;
Nu fac pomeni ca să-i hrănesc pe cei flămânzi
Ori să-i îmbrac pe cei goi –
E posibil să fiu mai flămândă și mai dezbrăcată decât cerșetorii;
Nu mă întristez, nici nu mă bucur când mi se îmbolnăvesc ori îmi mor agresorii
Și nu-l laud pe Dumnezeu că știe să bată atât de bine
Fără par;
Nu întorc nimănui obrazul, niciodată;
Nici în Săptămâna Mare, nici altcândva,
Nu pot fi mai bună sau mai rea de atât.
Pur și simplu nu-s mearsă la biserică.