
Mi-am cumpărat o proteză în loc de suflet,
Cel vechi s-a rupt;
L-am montat ușor – avea instrucțiuni clare,
Doar e produs de o firmă serioasă – iKEA;
I-am comandat și ceva hrană de import,
Ceva bun de tot –
Niște cărți frumoase, cu pagini groase,
Coperți de calitate, imagini impecabile,
Lucrate de un profesionist ori poate de o întreagă echipă;
O carte minunată, scrisă de un autor foarte la modă,
Avangardist,
Care sparge tiparele în materie de limbaj –
Carte numai bună pentru sufletul meu nou-nouț;
Am găsit de cuviință să iau și două tablouri scumpe
Ca să-mi cultiv proteza de marcă –
Rame excelente, suflate cu aur, pânză de calitate,
Uleiuri întinse abstract, în trend.
Mai trebuie să fac rost de-un bilet la teatru sau operă,
La o piesă de factură nouă,
Apoi să-mi scot noua achiziție la un restaurant
De prestigiu,
Să-i dau ceva minimalist de mâncare,
Ceva pe o farfurie cu multe colțuri,
Să-i torn un vin bine cotat
Și să-i aprind un trabuc…
A, să nu uit – înainte de asta trebuie
Să-mi reînnoiesc creditul la bancă
Și să scot gunoiul;
S-a umplut coșul cu vechiul meu suflet
Rupt în bucăți penibile…
Un suflet aruncat la gunoi? Trist lucru.
ApreciazăApreciază
Ce spun instrucțiunile protezei: poate fi montată și dacă sufletul vechi nu e rupt?
Să-l scoți așa, întreg, și să-l dai la schimb sau să-l păstrezi că, poate, se rupe proteza.
ApreciazăApreciază
Da chiar gunoi? Poate ceva învechit, dar ș-aista uneori e de folos. Nici nu știu ce să spun!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este o metaforă și un sarcasm la adresa postmodernismului care a redefinit ideea de suflet și spiritualitate, transformându-l într-un produs comercial. Recitiți poezia…
ApreciazăApreciază