
Cubismul, pe înțelesul tuturor,
E o lume spartă în bucăți și recompusă
De ochiul interior al artistului
Pe șevalet, prin culori
Și forme,
Cum îi vin lui la socoteală;
Nu mi-am dat seama până acum
Dar cubismul este modul meu de viață:
Pulverizatul lumilor îmi iese de minune,
Apar mici probleme la recompunere –
Am cam pierdut fragmente,
Taman dintre cele care mi-ar trebui
Să-mi compun marele tablou;
Pe unele le-am făcut cadou,
Pe altele le-am pierdut
Sau mi le-au furat;
Acum port țăndările
Într-o plasă de-un leu,
Le scutur din când în când și trag nădejde
Să se reașeze
Cumva, de capul lor, din greșeală
Sau din noroc
În opera de artă a vieții de care aș avea nevoie.
E foarte greu
Să faci rai din ce ai…
„Să faci rai din ce ai”… Mie mi se pare greu spre imposibil. Poate-s eu mofturoasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spor la treabă! Ne zicea un profesor (părintele Necula, pentru inițiați): „Cine se pregătește este deja.”… Un fel de „să te străduiești este un alt fel de a fi reușit deja”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord. Important e să nu zaci inert.
ApreciazăApreciază