Curățenie la morminte

Dumnezeu a dat peste cruci o liște de fân
Înalt cât casa,
A lăsat în aer țânțarii și fluturii paznici,
Pe pământ – șopârlele,
Dar am venit eu, harnică și grijulie, cu o coasă
De-am spart cântarea vântului în frunză
Și în firul de mohor;
Am făcut o gaură în cearceaful de iarbă,
„O cărare”, am zis eu, „o lumină pentru morții din adânc, să vadă și ei cerul”,
Apoi am mâncat cireșele crescute din carnea lor
Putredă,
Am învârtit sapa în rana pe care-am cosit-o,
Am sculat din somn mormintele
Și am plantat flori nobile –
„Cele de câmp nu le plac adormiților”,
Mi-am zis, convinsă că am fost
Atât de vrednică!
La fel de entuziastă,
Cu noaptea în cap, mă pornesc
Să fac și azi o schimbare civilizatoare
Pe lucrarea Domnului,
Căci El habar n-are ce-i curățenia, liniștea și pacea;
Doar eu știu cum se face…

Publicitate