A fost arșiță cumplită. Treaba s-a oprit când a început a mirosi aerul a asfalt prin centru. Pe uliți, căldura se arăta ca un fum, ca o răcitură străvezie, tremurândă, care unea cerul cu pământul iar țărna, măcinată de căruțe, tractoare și tălpi, se ridica ușoară, ca cenușa, în aer și se lăsa rânduri-rânduri peste buruienile de pe sub garduri. Pe lanuri, păpușoaiele erau la fel de colbăite de nu le mâncau nici vacile scăpate din cireadă.
La crâșmă se stătea la umbră, se bea și se vorbea în cor foarte tare. Furtuna și ploaia au tăbărât peste sat, telefoanele au rămas fără semnal, luminile din frigiderele cârciumii s-au stins, verdeața s-a spălat. La sfârșit a cântat cucul. Apoi cocoșii. Oamenii, în schimb, au amuțit. S-au împrăștiat fără vorbe. Nu se cade să strici liniștea de după furtună cu glasuri coclite de bere sau rachiu și nici discuțiile despre secetă nu-și mai au rostul.
Întâmplări obișnuite 
Frumoasă descriere a momentului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană