În sfânta Duminică
Și în fiecare sfântă Zi lăsată mie
S-o trăiesc,
Autoritățile, ca niște plăci zgâriate,
Anunță repercusiuni pentru nesupunere
Și penalizări la taxele și impozitele plătite cu întârziere;
O vulpe bătrână îmi pândește seară de seară
Găinile,
Niște nouri cu margini de zdrențe
Sure
Amenință cu grindina;
Cățelul îmi roade papucii,
Omizile năvălesc în pruni și meri,
Soarele frige și pârjolește grădinile.
Mie mi-e dor de liniște și odihnă.
Profeți de toate felurile prevestesc
Sfârșitul lumii
Sau măcar al acestei lumi, așa cum o știu;
Un biet om își scrie testamentul de suflet și-l slobozește
În valuri,
Vârât într-o sticlă cu dop sigur,
Altul își sună fiii și fiicele, părinții și prietenii ca să-și ia la revedere,
O nevastă își iartă bărbatul ca să facă amor
Ultima oară,
Un bețiv profită de timpul rămas ca să se mai îmbete o dată,
Nebunii gânguresc ca la facerea lumii, nevinovați,
Credincioșii se roagă întru iertarea păcatelor;
Eu îmi închid, prevăzătoare, poiata,
Strâng rufele din calea furtunii ce năvălește
Neagră de supărare peste sat,
Ascund papucii de câine
Și ignor, indiferentă, autoritățile și profeții.
Când (și numai dacă) va veni Apocalipsa,
Mă voi ocupa și de această problemă.
Acum, în pijamale, îmi caut pe sub pat cartea
Cu pagina îndoită la jumătate;
N-are decât să plouă.
Întâmplări obișnuite 