Plouă

Plouă tare, cu tunete, fulgere și vânt
Dar nu sunt tristă,
Romantică,
Nici nu mă bucur.
Altădată, pe ploaie, îmi venea chef de citit la lumânare,
De spus povești misterioase ori de groază pe întuneric,
De amintiri nostalgice, secrete,
De scris scrisori de dragoste,
De vise imposibil de realizat…

Dacă nu-mi mai pasă că îmi plâng geamurile,
Probabil,
E semn
Că am murit.