Nu mai știm să iubim,
Am uitat cum;
Nu mai facem farse drăguțe, nu scriem bilețele,
Nu primim flori furate
Din grădini străine,
Nu ne privim în ochi, până la înec,
În autobuz, nu pierdem stația –
Circulăm cu mașina mică, timpul nostru e scump;
Noaptea dormim bine, adânc,
În pijamale groase,
Când unul depășește jumătatea sa de pat:
„Dă-te mai încolo, n-am aer!”
Fiecare își face singur cafeaua
(Nici nu mai știu cum o bea – amară, cu lapte?…),
La radio cântă o melodie de dragoste
„Ce-i zgomotul acesta? Închide-l!
Nu pot să citesc…”
O iubesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază