Sfințenie

Mi s-a scârbit de propria sfințenie;
Atât de pură și de nevinovată, atât de cuminte am fost
Întotdeauna
La cerința voastră –
Mama, tata, bunicii, preotul, gura lumii,
Încât nu mai știu unde să depozitez
Amar
De perfecțiune…
M-am gândit la coșul de gunoi –
E un loc perfect, întrucât eu
N-am pretins, nici în vis,
Nimănui
Puritate –
Cel mai ascuțit și sângeros, cel mai abrupt și neiertător,
Cel mai pretențios,
Cel mai judecător cuvânt
Pe care l-am auzit la adresa mea.
Cred că voi încerca, de azi înainte,
Păcatul.