Binecuvântarea

La începutul nostru a fost cuvântul
„Da,
Te iau la bine și la rău,
În sănătate și boală,
Până când moartea ne va despărți!”
Binecuvântarea
Mă însoțea în fiecare dimineață
Iar eu eram convinsă de puterea ei
Fermecată,
Credeam că e secretul ființării;

Dar uite că
Pământul
Se învârte liniștit în lipsa ta,
Luna e tot acolo,
Apele nu se întorc înapoi, la izvoare,
Iarba crește,
Greierii cântă,
Bețivii beau,
Femeile se plimbă cochete,
Pruncii zbiară, alintați,
Arșița tânjește după ploaie…

Câtă ușurare!
Cu sau fără sărutul tău,
Viața se întâmplă în același fel,
Neclintit.

O piatră mi se ia de pe inimă
Când știu
Că viața ta, sub același soare,
După aceleași legi,
Curge perfect înainte,
Fără mine.