Pe cine visezi?

Gândul tău mă face țăndări

Și mă recompune într-un tablou amuzant, de groază, foarte la modă –

Cu părul despletit, ca un copac

Smotocit de furtună,

Cu multe mâini ieșindu-mi din trup,

Ca o caracatiță sau ca o insectă cu patruzeci de picioare, reușind să le fac pe toate odată,

Cu mii de rotițe dințate și tot felul de mecanisme unse

Ieșindu-mi din creier, prin colțuri,

Peste care mișună gâze și pitici tulburați,

Cu jumătate de față de zână și jumătate de vrăjitoare

Dar amândouă triste,

Cu gura pătrată, crispată, strânsă pungă,

Mereu nemulțumită, mai ales de sine,

Cu un ochi vigilent și unul mort –

Unul în frunte iar celălalt ascuns;

Mă reasamblezi, oare, cu picioare zvelte, la locul lor,

Pentru că e important să mă țin copăcel,

Chiar dacă mi-e privirea dezmembrată și orientarea prin viață praf

Și pentru că orice femeie nebună sau urâtă

E bine să aibă craci corespunzători?…

Recunoaște, ți-e frică să mă visezi?

Te-aș întreba, mai degrabă, pe cine visezi tu, dragoste?

Cine se vede prin ochii tăi?

Cum o cheamă?

Spune-i pe nume, să dăm cărțile pe față.

 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s