Ai fi zis
Că prea devreme au venit ploile
Să ude foile
Care stau să zboare din crengile tale
Încă tinere,
Dar toamna știe când să vie.
Așa te trezești
Sperând să găsești,
Umblând prin ploaie,
Bântuind prin târgurile de vechituri,
Ceva nou.
Întinde mâna, tomnatic intârziat,
In poala mea de satin înflorat –
În bobi,
În cărți de tarot,
În stele,
În zaț de cafele
Îți voi ghici,
Ori în palmă ți-oi citi
Cum ți-e scrisă linia vieții:
Spune „Adio!” tinereții,
Întârziatule ce ești la cumpărături
În bazarul de vechituri;
Aici nu căuta
O pătură nouă pentru inima ta…
Toamna găsești doar straie și lucruri
Folosite sau învechite de stat degeaba –
Hai cu graba!
Pune mâna pe ceva
Și ia,
Cât mai ai bani, câțiva gologani –
E vreme târzie…
Răscolești, dar n-ai să găsești
Printre mobile vechi,
Cu semne lăsate de alții, nimic nou –
Toate la vremea lor…
Poți să mai iei, dacă vrei,
Amintirile pierdute, aruncate, abandonate uitate
De alții;
Ia măcar un lucru mic,
Sau vei rămâne cu nimic
Să-ți țină de cald și dos
În anotimp ploios, urât –
Vine iarna, cumpărător întârziat și nehotărât…
Întâmplări obișnuite 