De pe plajă, neserioase

Înainte să-mi scutur rufele de nisip, va spun asta

Mi-a amintit astăzi o prietenă cum mi-am schimbat permisul dar ne-am luat de la pozele din documente. Eu nici într-unul ori nu semăn cu mine, ori par minoră, ori scăpată de la balamuc, ori dormită cu găinile.

Acu’ vreo zece ani, la vama Leușeni, lui barbatu-meu i-au cerut imputernicirea pentru copii. „Care copii?” zice al meu, „că am numai unul cu mine și nevastă-mea e de față”
„Pentru fată”, zice. „Pai fata a rămas la cumnată-mea, la Suceava”… până ne-am lămurit… ei mă vedeau copil in poză, eu mă vedeam babă.

Acum vreo 7-8 ani mi-am schimbat permisul că expirase. De fapt, am umblat cu el expirat trei luni! Tot îmi ziceam din iarnă, cu câteva luni înainte, „să nu uit să schimb permisul!” Și uitam! A venit vacanța, m-am mutat la țară iar permisul meu a expirat pe neobservate.

Intr-o zi, sprințară cum mă știți, mă pornesc naiba știe unde (cu permisul expirat!!!) și văd în față că mă blițuiește lumea… zic „ce naiba?!” Am… aveam un detector de radar extra, „simțea” prin ziduri și munți, ăla tăcea, nu semnala dușmanul…

La Cucuteni, în locul ăla unde crezi că ești în extravilan și o calci, era un filtru, mamă dragă, cu circulație, frontieră, anaf, rar si alte animale asemănătoare care opreau și căutau în dinți pe toată lumea. ATUNCI mi-am amintit că-mi expirase permisul. Aveam triunghi, trusă de prim ajutor, vestă, vinieta, draci, laci, dar nema permis!!!

Băi, prost să fii, noroc să ai!

Pe toți de-a mărunțelu’ îi opreau, numa’ pe mine m-au lasat să ma strecor, infractoare ce eram eu!

A doua zi m-am sculat la trei dimineața și am plecat la Suceava – 110 km. După ce am fost la policlinică pentru fișa medicală și pe unde am mai avut treabă, am ajuns, în sfârșit, la ghișeul unde îți face poză. Era trei după amiază, ora de inchidere. Arătam ca dracu’, obosită, cu părul în toate direcțiile și machiajul deteriorat – era și o căldură nebună, curseseră sapte rânduri de sudori de pe mine. Nenea ăla voia să închidă, cică să vin mâine. M-am milogit de el și a zis: „Stați pe scaun!”
M-am așezat și am dat să-mi aranjez părul puțin dar el… CLIC! „Gata”, zice, „puteți pleca!”. Cum gata? Stai puțin, să văd cum am ieșit! „Nasol”, zice, „ca toată lumea. La revedere, vi-l trimitem prin curier!” Și m-a dat afară. Efectiv, nu semăn cu mine în permis🤣🤣🤣

P. S. Ultima plec de la plajă!

Accidentul

V-am povestit cu poza din permis și tot de la plajă vă povestesc accidentul.

Adică am trait două – un băiețaș de vreo douăzeci de ani m-a trosnit din spate prin Huțani, atenția fiindu-i ocupată cu o gagică. M-a văzut după ce m-a lovit și m-a impins vreo douăzeci de metri, eu fiind cu frâna de mână trasă pentru că eram deja in parcare, peste linie.

Asta a fost fleac. Mie mi-a indoit haionul și bara iar el a rămas cu mațele masinii pe-afară si-i curgeau toate alea câtâ-i șușaua. După reparație mi-a rămas o mie de euro.

Aventura principală – când am adormit si am zburat in iaz la Stăuceni, cam trei ani în urmă… sau doi? Trebuia să iau pe cineva de la autogară din Suceava, să gazduiesc fata respectivă la mine in apartament o noapte si a doua zi pe la nouă trebuia să fim la aeroport. Am luat cu o zi inainte comenzi, nu multe, dar să nu bat drumul aiurea – eu-s rubla și pasul, si am recoltat juna de la autogară. Acasă am mâncat ceva și am băut impreună o jumătate de sticlă de roșu sec, am povestit cai verzi pe pereți până târziu și ne-am culcat.

Tăt bun până aici. Dimineața pe mine mă frământă dracii ca pe hârcile bătrâne și mă trezesc de pe la patru si ceva.

M-am foit, i-am stricat fetei somnul, am facut cafea si pe la șapte, intr-o sâmbătă era, am dus-o la cetate să vadă in viteză macar ceva. Era inchis încă. Ne-am fâțâit un pic și am plecat la piața din centru, mi-am cumparat vreo două sute de borcane pentru zacuscă, tocană si alte cele bunătăți, cumpărat mărunțișuri si am plecat spre aeroport. Am lăsat-o și pa.

Val vârtej am trecut de Botoșani – avem drumul cel nou, stiți, insă cum am trecut de cabana Rediu, am cam inceput să amij cu soarele in ochi. Era vreo zece și jumatate dimineața – nu uitați că nebuna era treaza de la patru. Lângă iaz, după pensiunea Andreea, in Stauceni, am inchis ochii de câteva ori si mi-am tras două palme peste fața. Atât imi amintesc, că aveam in față un camion roșu care pârțâia din greu la deal și mă afuma de nebuneam! Acolo sunt serpentine prin sat, depăsirea este interzisă și imposibilă. Știu că muream de draci in spatele lui și în ultima curbă, de 90′, la stânga, in rampă, m-am ițit un pic să vad dacă am liber să depășesc când oi ieși din curbă. Drumul era gol până în vârful dealului si m-am gândit: „Cum trec de linia continuă, o pișc și am scapat!”

Și am închis ochii.

In mijlocul curbei n-am indreptat volanul, am traversat celălalt sens și am prins a dărâma indicatoarele, o fântână, niste salcâmi… am deschis ochii și mă uitam cum le iau sub mașină. Nu frânam, nu acceleram, nu viram – doar mă tineam bine de volan și mă gândeam ce mașină să-mi iau in loc. Pe aia nici n-o trântisem și deja îmi parea rău după ea.

Ca în filme, cu incetinitorul, am vazut cum a explodat airbag-ul din dreapta – m-am infipt pe fundul râpei in cap, intr-un podeț de beton, pe care l-am și mutat din loc. Airbag-ul din dreapta este ca un porumbel cu aripi, nu e rotund, si are o burtă mare orientată spre parbriz – ți-l aruncă inafară. Mă gândeam cât de scump e parbrizul, de ce trebuia să-l spargă aiurea? Al meu m-a lovit în piept, nici nu l-am simțit. Șoc cervical nu am avut, banchetele erau perfect ergonomice, se umflau după spatele si gâtul tău.

Atunci nu știam că airbag-ul este propulsat de un cartuș cu praf de pușcă si m-am speriat de putoarea aia de-am crezut că s-a aprins mașina. Chitră ce sunt eu, prima dată mi-am luat geanta cu bani si acte, mi-am recuperat ochelarii și am iesit prin dreapta căci pe stânga eram proptită în diverse obstacole. Dealul pieptiș. M-am văzut afară și m-am lăsat jos cu ochii inchiși. Pe loc am auzit voci. Deschid ochii – SMURD-ul era deasupra mea!

Miscând numai ochii in cap, mă gândeam: cât dracu’ am zăcut eu in râpa asta că ăștia sunt deja aici iar mie mi se pare că am inchis ochii o secundă? Cred că am grave lleziuni la cap! Au prins a trage de mine, imi puneau gâtar din ăla, altul imi lua tensiunea, una mi-a luat geanta…

– Hei! Geanta cu bani! Las-o aici!
– Uite-o că vorbeste!

Altul suna la 112… chiar am intrat la idei aici: de ce să sune ei la 112 dacă sunt lângă mine? Trebuie că-i grav cu mine!

– Doamnă, zice, ati adormit? V-am vazut din vârful dealului cum ati zburat fără frână! Noi avem aici un cardiac, vă chemăm alt echipaj!

Eu am înviat pe loc, am inteles că nu am leșinat o oră, am aruncat toate alea de pe mine și hai să-mi sun barbatul.

– Telefonul, unde-i telefonul??? Băi! Care mi-ați luat telefonul?!

Mi-au dat telefonul, ma țineam de geantă si vorbeam.

După aceea l-am sunat pe cumatrul Costel cu platforma, am verificat borcanele din portbagaj – după ce c-am fărmat masina, am spart si două borcane! Muream de nervi!

Intre timp a venit echipajul de la circulație, cumatrul meu, celălalt SMURD și toți se uitau pe fundul râpei si întrebau cum de-am luat după mine atâtea obstacole, n-am nimic și injur că mi s-au spart borcanele. Cumatru a zis că n-o poate scoate de acolo așa că a sunat un prieten cu macaraua.

Când a ajuns barbatul meu la locul faptei, a văzut de departe circulația cu girofar, două SMURD-uri cu girofar, platforma și macaraua cu girofare, atunci a făcut un mic preinfarct iar eu îmi cautam nervoasă un pantof – erau noi si scumpi! El nu mă vedea, nici mașina nu se vedea din șosea.

Tensiunea am avut-o 13/9. Imi pare rău că n-am făcut poză la monitorul ăla. La spital nu m-am dus. Seara m-au sunat toți să mă intrebe dacă nu mă doare ceva – cei de pe SMURD, cumatru si alții.

N-am avut absolut NIMIC. Foarte rău imi pare după detectorul de radar, era strașnic – simțea dusmanul prin stâncă! Și după încărcătorul de mașină care era de mare putere…

Nicio clipă nu m-am temut că voi păți ceva. Nicio clipă. Am știut sigur că va trebui să-mi iau altă mașină.

P. S. Vine ploaia, doar am fost io la plajă…

Vreau o țară ca afară!

M-am sucit! Înainte voiam o țară ca în România, acum vreau o țară ca afară! Ia gata, băi! Ce mai la deal-la vale?!

Mers la plajă conform planului.
La marea noastră din nordul Moldovei, la barajul Stânca-Costești, duminica e mare aglomerațiune, popor cât cuprinde iar in august vine și diaspora. Din zece in zece metri sunt coșuri de gunoi, wc, accesul cu mașini pe plajă este interzis – au pus barieră că semnul 🛑 este ignorat cu desăvârșire! Două terase mari, muzică decentă – una singură, nu bubuie zeci de boxe, plajă de nisip natural… tăt bun pân’ aici.

În dreapta mea se vorbește englezăște: „Baby, don’t go so far!” De acord, don’t go so far că tat-tu stă tologit și duhanește, mă intoxică sudând una de la alta și ingroapă la 5 cm adâncime chiștoc după chiștoc! Ambalaje de kkturi care ingrașă zac ca meduzele in jurul lor. Cinci copii aveau. Mici.

În stânga italieni – mai neaoși, mai țărani de-ai noștri, scuipă semințe. Da’ ce șișcornițe la gurile lor! Semințe din alea mari, cu coaja albă. Morman. Cutii de bere, de cola, pungi de chipsuri și multă romitaliană, mult cazzo, mult stronzo și vaffanculo! Mi s-au vestejit urechile!

Am inteles că in occident nu faci nici grătar că deranjezi vecinii cu fumul, nu urli cu nevasta prin casă ori la plozi că imediat cheamă unul barnevernetu’! Liniște și ordine publică!

Nu mi-e rușine nici cu ai noștri din târg – o trupă de băiețași s-au bălăcit numa’ cu carnea-n gură, au acoperit și boxele cu ragetele lor în calduri. Dar pe ai noștri îi știm: caca, pute, retrograzi, din astea. După ei n-a rămas niciun ambalaj, ca să vezi! Dar la gură spurcați rău!

După, măcar au strâns toți caserolele termoizolante în care și-au cărat micii con muștaro la cearceaf. Pentru asta chiar le multumesc!

Plaja e mai jos de vamă. A venit, dintr-o dată, o trupă de tineri – vreo zece flăcai si tot atâtea fete – unul și unul! Mi s-au scurs ochii uitându-mă la ei! Toți fit, tineri; băieții cărau șezlongurile iar ele, ca fluturașii, imbracate in rochițe de plajă croșetate din macrame sau vaporoase, fustițe scurte, cu piciorușe gingașe și mijlocuri trase prin inel, își duceau gențile de plajă. S-au instalat mai sus de noi. Unul își plimba degetul pe coloana iubitei sale intinsă pe sezlong și ea, cumințică, zice: „Serioja, lasă-mă să mă bronzez!” Și el, cu mânoaia lui plină de muschi: „Ești atât de frumoasă, Catea!”

N-au consumat nimic pe plajă, in apă mergeau de mânuța, doi câte doi, furând săruturi dulci pe sub pălariile fetelor, soptind, numai ei si Dumnezeu stiu ce la urechiusele lor tinere…

Vreau o țară ca afară!

P. S. Eu nu plec de acasă fără un instrument cu care scot chiștoacele din nisip.

L. E. Stau întotdeauna până asfinte soarele. Am băgat niște fotografii😊