Te iert

Te iert, bărbate,
Pentru dragostea
Ce mi-ai purtat!
Te iert
Și mă vindec
De veninul dulce
Turnat
În rana adâncă săpată de alții
Înaintea ta.
Iartă-mi iubirea
Bolnavă și-amară
In care am vrut
Să te înec,
Avară!
Tu
Măsurai cu pasul degetelor
Carnea mea tare
Și primitoare,
Eu
Mă chinuiam să-ți ucid
Cu gândul
Dorul de a zbura
Din floare
În floare…
Rămân cu rănile mele
Multe,
Cu sufletul pulbere
Și sângele otrăvit de ură
De la dragostea ta
Cu jumătate de gură,
De gândul tău
Pe jumătate trădător
Și egoist.
Nu mai insist
Să mă iubești!
Și nu scânci
Ca un prunc părăsit
Sau înțărcat abrupt!
Ești slobod,
Cum ai vrut,
Să cercetezi liniștit
Alte trupuri și alte minți,
Să fii iubit
Dar nu posedat,
Primit
În ape adânci și negre
Dar nu înecat
In valurile lor
Turbate de iubire.
Te iert,
Te șterg,
Te scot cu cuțitul
Din amintire
Și te las
De pripas
Bălților mici,
Stătute,
Mâlite
Și mirositoare
Ce trăiesc o singură vară…
Zboară!…