Introspecție

Îți dau în grijă patimile,
Cusururile, lacrimile,
Toate uscăturile
Și stafiile din pădurile
Nebune
Fără nume
Ale sufletului meu;
Îți incredințez un heleșteu
Plin de demoni și vârcolaci,
Toți liliecii din copaci
Care poluează
Și populează
Creierul meu întortocheat;
Îți las gândul împrăștiat
Și toate alintările de fetiță,
Aerele de zeiță
Închipuită
Și nechibzuită;
Păstrează-mi spaimele și neputințele,
Aroganțele, necredințele
Și te rog să nu le meșterești –
Doar să le păzești
Puțin
Până vin
Din lumile prin care bântui
Zburând
Numai cu gândul;
Ai mai ști ce-i împăcarea,
Ai afla vindecarea,
Sănătatea
Și seninătatea
Dacă nu te-aș îmbolnăvi,
Nu te-aș înnebuni,
Nu te-aș stoarce de vlagă
Când ți-e lumea mai dragă
Sau măcar
Din când
În când?
Pe cine-ai mai iubi atunci
Dacă pierzi sau arunci
Piticii și gândacii mei?
Sigur nu vrei
Să nu mai fiu eu
Eu…