Îmi vreau înapoi viorile

Te-am lăsat
Să cotrobăiesti
Prin măruntaiele,
Cotloanele
Și ungherele
Inimii mele,
Te-am surprins răscolind
Jar gros și adânc,
Aprinzând
Foc mare
Sub cenușă;
Ai deschis
Fiecare ușă,
Ai căutat
Sub fiecare piatră,
Ai tulburat
Fiecare apă,
Fie si din pahare,
Mi-ai scuturat
Toate cărțile
Și scormonit toate viețile
Ce-am trăit
Înainte să mă ai!
Am găsit mutate
Mobilele toate
Și toți păianjenii
Praful
Și gunoaiele
Mi-ai aflat
Iar eu
Ți-am dat,
Ți-am cedat,
Și dăruit –
Lacom, ai luat
Tot ce-ai găsit și-ai plecat
Dar nu înainte
De-a mai aprinde,
Răzvrăti,
Și înteți
Cu cârligul tău oțelit,
Ascuțit
Jarul încins
Și dus ai fost!
Nu!
Îmi vreau înapoi
Toate florile,
Toate viorile,
Toate atingerile,
Toate săruturile
Din așternuturile
Încăperilor mele
Răsturnate
În haos
De dragostea ta!
Unde-i
Cenușa mea?!
Dă-mi-o!
Vreau s-o aștern
La loc
Peste foc,
Dă-mi și apa
Să i-o torn
Din cană…
Dă-mi și gheață
Să pun
Peste rană
Sau vino
Înapoi…

Publicitate