Măsurătoare

Nu-mi amintesc
Cum e
Să fii liber
Sau nici n-am fost,
Nu chinui amintirea,
N-are rost
Căci nu-mi ajunge
Măsurătoarea timpului înapoi
De când eram fericiți,
Liberi și goi.
Atunci
Ne-am făcut
Straie noi,
Reguli,
Restricții,
Ingrădiri…
De frică
Aveam năluciri
Și-am prins a cauta
Dumnezei,
A aprinde lumânări
In întunericul scăfârliilor noastre…
Suntem smintiți,
Nu fericiți
De când
Masurăm tot!
Câte zile,
Câți ani,
Câte kilograme,
Câți bani,
Câți kilometri
Are mașina asta?
Inima bate
În parametri acceptați,
Virușii sunt
„Științific” demonstrați,
Limbi de ceasuri
Măsoară
Ba ora de iarnă,
Ba ora de vară…
Câți decibeli
Sunt admiși
Aici?
Câți lumeni
Sunt indicați,
Câte turații
Sau vibrații,
Sau kilowați?
Întrebăm oamenii
Câte case,
Câte școli,
Câte vacanțe,
Câte mașini
Au.
Sau câte iubiri
E voie să ai
Ca să fii in rândul lumii
Și câți copii?
Toate
Trebuie cântărite
Și calculate
Ca să nu greșim
Să trăim
Corect și măsurat.
Nu s-a inventat
Un cântar pentru fericire.
Nu știe nimeni
Unde se află,
La câți ani lumină,
Nici paralela,
Meridianul;
Cu tona sau kilogramul –
Cum se cântărește?
Și câtă are voie
Să ia unul
Când
O găsește?