Perfecțiune

Întotdeauna
Mai e nevoie
De ceva
Sau de altceva
Pentru lumea aceasta
Bezmetică,
Mofturoasă
Și prețioasă
În căutare
De ideal,
Superlativ
Și absolut
Care nu acceptă
Nici mai puțin,
Nici mai mult
Decât perfecțiune
Pe lume!
Visăm toți
La viața ideală:
Bărbații tânjesc
După femeia fatală
Cu forme perfecte,
Și măsurate,
Sprâncene pensate,
Buze desenate;
Gospodine,
Doamne
Și amante totodată
Care nu îmbătrânesc
Niciodată;
Femeile caută
Toate
Haine în culori perfect asortate,
Bărbați galanți,
Plini de talanți,
Iubitori,
Răbdători,
Eleganți
Și generoși peste măsură,
Călare pe cai albi, ce au castel și trăsură;
Părinții delirează
Și visează
Numai copii perfecți,
Deștepți
Și talentați
Să fie de ceilalți invidiați;
Odraslele vor părinți bogați,
Cu argați,
Ca să plătească mofturile
Fără să întrebe rosturile;
Fotografii corecteaza și repară
Culorile de afară,
Trupurile imperfecte
Și modelele defecte
Construind
Imaginea ideală;
Poeții caută
Numai cuvinte impresionante,
Savante,
Excepționale,
Muzicale…
Toți căutăm casa
Și grădina cea mai frumoasă
Cu izvor,
Pomul cel mai roditor
Cu umbra
Cea mai răcoroasă,
Marea cu apa
Cea mai albastră,
Prietenul
Cel mai înțelegător
Și răbdător,
Dragostea supremă,
Nepământească,
Eternă…
…
Atunci
Livada părăginită
Cu iarba necosită,
Copiii care chiulesc,
Repetenți,
Profesorii exigenți,
Părinții săraci
Ori divorțați,
Nebunii,
Singuraticii,
Culorile spălăcite,
Hainele învechite
Și demodate,
Simfoniile,
Ideile neterminate,
Și iubirile eșuate
Cui rămân?!
Atunci
Cum vom mai ști,
Cum vom deosebi
Pe cel ce e sus
De cel de jos,
Urâtul de frumos,
Ura de iubire,
Deznădejdea de fericire,
Tristețea de bucurie
Și uitarea de veșnicie?