Dă-mi palma să-ti ghicesc

Ai fi zis că prea devreme
Au venit ploile
Să ude foile
Care stau să zboare
Din crengile tale încă tinere,
Dar toamna știe
Când să vie
Toamna e una
Care te poartă cu minciuna
Și care-ți aduce
Păcatul dulce
Când afli gustul bunătăților coapte
Îngreunate
De mustul pământului
Și de dulceața trasă din mult soare
Așa te trezești
Sperând să găsești,
Umblând prin ploaie
Ud la picioare,
Făcând bătături,
Bântuind prin târgurile de vechituri
Ceva nou!
Întinde mâna, tomnatic intârziat,
In poala mea de satin înflorat –
În bobi,
În cărți de tarot,
În stele,
În zaț de cafele
Îți voi ghici,
Ori în palmă ți-oi citi
Cum ți-e scrisă linia vieții
Spune „Adio!” tinereții,
Întârziatule ce ești la cumpărături,
În bazarul de vechituri!
Aici nu căuta
O pătură nouă pentru inima ta…
Toamna găsești
Doar straie mai mult sau mai puțin folosite
Sau învechite de stat degeaba…
Hai cu graba!
Pune mâna pe ceva
Și ia
Cât mai ai bani,
Câțiva gologani
Rupți și găuriți!
E vreme târzie – citesc în cafea
Și-n urmele de pe fața ta
Că răscolești
Dar n-ai să găsești
Printre mobile vechi
Pe care-au lăsat semne alții
Nimic nou – toate la vremea lor…
Poți să mai iei
Dacă vrei
Amintirile pierdute
Aruncate
Abandonate
Uitate de alții
Ia măcar un lucru mic
Sau vei rămâne cu nimic
Să-ți țină de cald
Și dos
În anotimp ploios,
Urât
Vine iarna,
Cumpărător întârziat
Și nehotărât…