Îmi iau angajament să te iubesc
Să-ți stau supusă-n umbră
Să te-nțeleg, să îți respect
Ieșirea de pe urmă
Te strig în gând pe nume
Dar și atunci în șoaptă
Nu vreau să sparg anume
Lacătul tău din poartă
Eu nu te judec, nici nu te condamn
Nu cicălesc și nu-ți dau sfaturi
Nu am niciun cuvânt de blam
Când rătăcești prin alte paturi
Nu mă înfurii, nimic nu-ți reproșez
Și nu-ți cerșesc o vorbă de iubire
Nu iscodesc, nu cercetez
Ce-i după ușa-nchisă cu-ndârjire
Bărbate, -acum femeia ta fatală
E pregătită să-ți răspundă la nevoi
A devenit perfectă, ideală…
Iubite, dă-mă la gunoi!
Întâmplări obișnuite 
Paturile, bune – rele,
Sa ne sogorim cu ele😂😂😂!!!
ApreciazăApreciază
Frumos! Inimitabila Natalia, cea care reușește să transpună sentimente în versuri. De data asta, e vorba de renunțare și dezamăgire, ceva ce nimeni nu ar trebui să experimenteze nimeni niciodată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Uau, acum văd greșeala din comentariu. Deh, graba și ambiția de a scrie fără ochelari pe un afișaj mic de telefon. Rectific, ultimul rând trebuia să arate așa: „ceva ce nimeni nu ar trebui să experimenteze vreodată”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faine versuri si atât de profunde ! Merci, draga Natalia !
(999)Noi unA, suntem geniali si ne plac imperfectiunile feminine !
O saptamâna,luna minunata, cu daruri binecuvântata, iubire, pace si Lumina Divina adevarata, cât mai perfect armonizata, la lumea artificial mascata, de cei puternici înselata, dezorientata, turmentata extrem de dezechilibrata !
ApreciazăApreciat de 1 persoană