O să-mi fac niște perdele
Cu Soarele pictat la interior
Să acopăr cu ele geamurile –
Nu de alta dar Balaurul Pâclelor
A înghițit Astrul
Și cerul albastru
O să-mi iau și niște tapet cu pădurile-nverzite vara
Pentru camera copiilor
Iar pentru mine cu plaja și marea
Le voi agăța de tocul ușii scrânciobul din nuc
Și le voi aduce lângă sobă toate jucăriile
De afară
Voi schimba covoarele cu unele noi
Care imită nisipul și iarba
Pe litiera pisicii voi desena flori și buburuze –
E și ea un suflet
Câinele va trebui să plece cu Stăpânul său
În căutarea Bestiei mâncătoare de Lumină
S-o ucidă și să-i scoată Steaua din mațe
Așa cum e normal în orice Poveste
Iar eu voi închide ușa în urma lor
O voi căptuși din gros cu nădejde și credință
Căci asta e treaba mea de Stăpână
Voi face o scară din bucătărie până la Grâul din pod
Un tunel până în Zămnic
Și voi preface Vatra Casei mele
În Osia Pământului
De care să apuce toți ai mei când amețesc…
Vine o Iarnă lungă și grea
Pe care am de gând s-o trecem cu bine.
„Zămnic”… Cuvânt ce-mi amintește de copilărie. Știi, aș vrea și eu perdele cu soare măcar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană