Mireasă în rochie verde până la genunchi,
Neînsoțită în drum spre altar,
Fără buchețel
Și fără văl,
Îndrăznește singură, printre străini;
Frumos oraș, cu multe biserici și mănăstiri,
Cu lume pioasă ce bate nu mai puțin de trei cruci
La poarta fiecărei biserici –
Dumnezeu, prin credincioși, o înconjoară
Din toate părțile;
Nunți mari, cu puhoi de lume, stau la coadă
La cununie,
Mirii, duși la braț de tați și bunici, de flăcăi și fete,
Râd –
Sunt frumoase nunțile lor;
În altă margine,
Se tânguie rar, a moarte, clopote singuratice,
Nu fi tristă, femeie,
Cine știe cine a murit în orașul străin…
Întâmplări obișnuite 